Materiale verzi și materiale maronii: echilibrul potrivit în compost (raportul C/N)

Tipărire

Un compost care miroase a pădure, altul care miroase a canalizare: diferența ține foarte des de un singur reglaj, echilibrul dintre materialele „verzi” și cele „maronii”. Este gestul cel mai important în compostare și este mult mai simplu decât pare.

În acest ghid vă explicăm ce înțelegem prin verde și maro, ce este faimosul raport carbon/azot și, mai ales, regula practică de aplicat zi de zi, fără cântar și fără calculator.

Verde = azot și umiditate, maro = carbon și structură

Microorganismele care vă transformă deșeurile au nevoie de două elemente principale: carbon, care le furnizează energie, și azot, care le permite să se înmulțească. Deșeurile se împart, în linii mari, în două familii, după ceea ce aduc.

Materialele verzi (bogate în azot)

Sunt deșeurile proaspete, moi și umede: coji, resturi de fructe și legume, zaț de cafea, iarbă tăiată, lăstari tineri, flori ofilite. Se descompun repede. Singure, se tasează, duc lipsă de aer, eliberează zeamă și ajung să putrezească.

Materialele maronii (bogate în carbon)

Sunt deșeurile uscate, tari și fibroase: frunze uscate, paie, crenguțe mărunțite, rumeguș din lemn netratat, carton maro, hârtie. Se descompun încet. Singure, rămân uscate și aproape nimic nu se întâmplă.

Culoarea este doar un reper: iarba tăiată, uscată la soare, devine mai degrabă „maronie”, iar zațul de cafea, deși maro, se comportă ca un material verde. Criteriul corect este simplu: proaspăt și umed sau uscat și fibros?

Raportul C/N, explicat simplu

Raportul C/N compară cantitatea de carbon cu cantitatea de azot dintr-un material. Cu cât este mai mare, cu atât materialul este mai „maro”. Amestecul ideal se situează în general în jurul valorii de 30 la 1: aproximativ treizeci de părți de carbon la o parte de azot.

Iată câteva valori orientative pentru materialele obișnuite. Sunt intervale, deoarece același deșeu variază în funcție de prospețime și proveniență.

• Resturi de la masă: 11 până la 15 la 1
• Iarbă tăiată: 15 până la 25 la 1
• Gunoi de grajd: 10 până la 30 la 1
• Deșeuri de fructe: 25 până la 45 la 1
• Frunze uscate: 40 până la 80 la 1
• Rumeguș: 100 până la 750 la 1
• Hârtie: 200 până la 800 la 1
• Lemn: 200 până la 1 300 la 1

Se vede imediat de ce cojile singure putrezesc (prea puțin carbon) și de ce o grămadă de rumeguș nu se transformă (prea puțin azot). Amestecând cele două familii, vă apropiați în mod natural de zona potrivită.

Știați că?

Raportul C/N este un instrument pentru a înțelege, nu pentru a doza. Nimeni nu își cântărește cojile înainte de a le arunca, iar raportul C/N se calculează în greutate, în timp ce sfaturile practice vorbesc de volume de găleți. Rețineți doar ordinul de mărime: este nevoie de mult mai mult „maro” decât credeți.

Regula practică: o găleată la o găleată

Zi de zi, urmăriți un amestec de aproximativ 50 % deșeuri umede și 50 % deșeuri uscate. Spus foarte concret: o găleată de material uscat la o găleată de deșeuri umede. Aceasta este regula pe care o recomandăm pentru început.

Alte sfaturi merg mai departe spre maro: unii recomandă două-trei volume de maro la un volum de verde, mai ales pentru a descuraja rozătoarele, alții vorbesc de 25 până la 50 % material verde. Aceste diferențe nu sunt contradictorii: un deșeu de bucătărie foarte umed cere mai mult maro decât iarba tăiată puțin uscată.

Poziția noastră: porniți de la „o găleată la o găleată”, apoi ajustați observându-vă compostul. Dacă miroase urât sau devine lipicios, adăugați maro. Dacă rămâne uscat și nu se transformă, adăugați verde și puțină apă. Testul pumnului vă va spune foarte repede dacă umiditatea este cea potrivită.

Sfatul lui Willy

Așezați un sac sau un coș cu material uscat chiar lângă compostor: frunze uscate, resturi vegetale mărunțite, carton rupt. Astfel, de fiecare dată când goliți găleata de bio-deșeuri, aveți gestul potrivit la îndemână, fără să mai căutați nimic.

Grosier și fin, uscat și umed: celelalte echilibre

Verdele și maroul nu rezolvă totul. În practică, trebuie reușite trei amestecuri în același timp.

• Carbon și azot: este echilibrul verde/maro descris mai sus.
• Umed și uscat: deșeurile umede singure sufocă grămada, cele uscate singure o blochează. Amestecul păstrează umiditatea unui burete stors.
• Grosier și fin: bucățile grosiere (resturi mărunțite, crenguțe) creează pungi de aer; materialele fine (iarbă tăiată, rumeguș, coji) se tasează ușor. Prea mult grosier, compostul se usucă; prea mult fin, se colmatează.

Cel mai simplu este să amestecați ușor fiecare nou adaos cu stratul deja existent, în loc să suprapuneți straturi groase dintr-un singur tip de deșeu. Straturile alternate funcționează pe hârtie, dar sunt greu de menținut în viața reală.

De unde luați „maro” când vă lipsește materialul uscat?

Vara sau într-o grădină mică, cel mai des lipsește maroul. Câteva idei:

• Frunzele uscate din toamnă: păstrați mai mulți saci la loc uscat, vă vor folosi tot anul.
• Cartonul maro: cofraje de ouă, tuburi, cutii de ambalaj fără bandă adezivă sau cerneală lucioasă, rupte în bucăți.
• Resturile vegetale mărunțite din tunderea gardului viu sau cele puse la dispoziție de unele autorități locale: informați-vă la centrul de colectare a deșeurilor.
• Paiele, precum și rumegușul sau așchiile din lemn netratat (niciodată lemn tratat sau PAL).
• Prosoapele și batistele de hârtie.

În apartament sau într-un vermicompostor, cartonul joacă exact același rol de burete și regulator: vă explicăm acest lucru în ghidul nostru Cu ce puteți hrăni râmele?

Corectarea unui dezechilibru

Compostul vă transmite semnale. Iată cele mai frecvente semne și corecția potrivită:

• Miros de ouă stricate, material lipicios și compact: prea mult verde și prea puțin aer. Adăugați maro grosier și amestecați.
• Miros de amoniac: prea mult azot, adesea după o tundere mare a gazonului. Încorporați frunze sau carton.
• Material uscat și fibros, nimic nu se transformă: prea mult maro și prea puțină apă. Adăugați coji sau iarbă proaspăt tăiată și udați ușor.
• Descompunere foarte lentă, fără miros: adesea un exces de carbon sau pur și simplu frigul iernii.

O unealtă precum aeratorul de compost Brass'Compost vă ajută să încorporați materialul uscat în inima amestecului fără să trebuiască să întoarceți totul. Pentru un diagnostic mai complet al mirosurilor și blocajelor, consultați ghidul nostru Compost care miroase urât sau care nu avansează.

Pe scurt

Materialele verzi aduc azot și umiditate, cele maronii carbon și structură. Specialiștii urmăresc un raport C/N de aproximativ 30 la 1, dar în grădină o singură regulă este suficientă: o găleată de material uscat la o găleată de deșeuri de bucătărie, amestecând bucăți mari și fine. Păstrați mereu o rezervă de maro lângă compostor, apoi ajustați după miros și atingere.

Produse asociate

Composter rotativ Maze 180L cu două compartimente

Compostare în aer liber, fără efort

963,92 RON 180,50 EUR

Cel mai vândut

Compostor Bokashi Confort

Capacitate 14 litri, la bucată sau în set de 2

263,81 RON 49,40 EUR

Precomandă

Compostor rotativ Maze de 245L cu două camere

Compostare în aer liber, fără efort

1.340,84 RON 251,08 EUR

Compostor din lemn Compostys | 305 litri

Lemn de molid certificat PEFC

748,44 RON 140,15 EUR

Alte universuri ale ghidului

Vermicompostare30 fișe →Bokashi24 fișe →Microorganisme EM26 fișe →