Ce le puteți da de mâncare râmelor din vermicompostor?

Vermisorii de compostare nu sunt mofturoși: acceptă o mare diversitate de deșeuri biodegradabile. Însă unele alimente le ușurează munca, în timp ce altele pot dezechilibra mediul, încetini descompunerea sau provoca mirosuri neplăcute. Iată cum să-i hrăniți corect.

Regula de bază

Înainte de a pune un deșeu în vermicompostor, puneți-vă două întrebări: este acest deșeu biodegradabil — s-ar descompune în mod natural dacă ar fi lăsat în natură? — și este de origine vegetală? Dacă ambele răspunsuri sunt da, foarte probabil poate fi reciclat de râmele dumneavoastră. Excepțiile notabile: citricele și ceapa, care trebuie totuși limitate. În general, cu cât hrana este mai variată, cu atât mai bune sunt sănătatea ecosistemului din vermicompostor și calitatea vermicompostului obținut.

Un aspect esențial de înțeles: vermisorii de compostare mănâncă doar materie deja începută de descompunere, niciodată plante proaspete și vii. Spre deosebire de un melc fără cochilie, care atacă direct frunzele sau fructele încă pe plantă în grădina de legume, un vermisor de compostare are nevoie ca microorganismele să-și fi început deja munca înainte de a se putea hrăni. Tocmai de aceea se recomandă să lăsați deșeurile să se ofilească ușor câteva zile înainte de a le adăuga: râmele le vor digera cu atât mai bine.

Ce adoră râmele: deșeurile bogate în azot

Fără restricții

• Marea majoritate a fructelor și legumelor, inclusiv cojile — râmele adoră zahărul; vara, îngropați-le sub celelalte deșeuri pentru a nu atrage prea multe musculițe.
• Fructe și legume deteriorate, prea coapte, chiar deja putrezite sau mucegăite — este chiar și mai bine: descompunerea a început deja, exact ce caută râmele dumneavoastră (detaliem rolul mucegaiurilor și al altor organisme utile în fișa noastră Viața într-un vermicompostor).
• Cereale, făină (grâu, porumb, orez, ovăz...) — presărate într-un strat subțire mai degrabă decât într-o grămadă groasă, pentru a evita orice risc de fermentare și de creștere a temperaturii; evitați în schimb făinurile din fructe cu coajă (migdale, alune...), mai grase.
• Zaț de cafea, cu filtrul sau capsula din hârtie — râmele mănâncă atât zațul, cât și capsula; evitați în schimb capsulele din aluminiu, pe care nu le digeră ;).
• Pliculețe de ceai — râmele digeră pliculețul, ața și eticheta; îndepărtați doar capsa metalică, dacă pliculețul are una.
• Petale de flori, flori ofilite — evitați totuși ramurile și tulpinile de trandafir, care se descompun prea greu.

Cu moderație, în cantitate mică

Nu sunt preferatele râmelor, dar le puteți oferi în cantitate rezonabilă.

• Pâine, crutoane, margini de pizza — în cantitate mică, din cauza drojdiei: atâta timp cât găsește umiditate și căldură, continuă să fermenteze, ceea ce poate duce la o mică creștere locală a temperaturii și poate atrage mai multe musculițe. Coltucii de pâine uscată rămași după masă sunt un format bun de oferit.
• Orez simplu, paste simple (fără ulei și fără condimente, resturi rămase după gătit).
• Păr de animale și păr uman — se descompun ceva mai greu.

Sfatul lui Willy

Tăiați deșeurile în bucăți mici: cu cât suprafața de contact cu bacteriile este mai mare, cu atât descompunerea și apoi transformarea în compost sunt mai rapide.

Un aspect adesea uitat: râmele nu au dinți. De aceea este important să tăiați deșeurile în bucăți mici, de aproximativ 4–5 cm, în special pe cele mai greu de descompus, cum ar fi coaja de pepene galben. În schimb, unele deșeuri, precum coaja de banană, se descompun atât de repede încât nu este nevoie să le tăiați înainte de a le adăuga. Râmele compensează în parte lipsa dinților datorită cojilor de ouă mărunțite: odată înghițite, fragmentele lor mici joacă rolul de dinți în stomacul râmei, permițându-i să taie și să macine materia din interior.

Regulatorul de aciditate

Reglarea acidității vermicompostorului o dată pe săptămână este unul dintre cele mai importante gesturi pentru sănătatea râmelor. Așternutul are în mod natural tendința de a se acidifia: unele deșeuri, precum roșiile, fermentează și acidifică mediul pe măsură ce se descompun. Or, râmelor le place să trăiască într-un pH neutru, între 7 și 8 — fără o reglare regulată, acesta poate coborî până la 4 sau 5, un nivel pe care râmele îl suportă greu.

• Coji de ouă mărunțite — dacă sunt sfărâmate simplu cu mâna, socotiți echivalentul a trei ouă pe săptămână în tava activă. Transformate în pulbere (tocător, blender, râșniță de cafea sau pistil), ajunge o singură lingură pe săptămână: cu cât sunt mărunțite mai fin, cu atât acționează mai repede asupra acidității, deoarece râmele nu le mănâncă — ele sunt cele care se dizolvă în contact cu mediul, nu invers.
• RegulaWorm — amestecul nostru cu var, 100 % natural, care acționează în 5 minute. O alternativă bună dacă sunteți vegan sau nu consumați ouă: socotiți o lingură pe săptămână.

Știați că?

Faptul că găsiți bucăți de coajă de ou nedizolvate în vermicompost nu este un defect: este chiar un semn bun, cel al unui mediu care nu este acid.

Materialele bogate în carbon, regulator indispensabil al umidității

Pe lângă deșeurile din bucătărie, este important să adăugați regulat materiale bogate în carbon: acestea furnizează carbonul necesar dezvoltării bacteriilor, reglează umiditatea absorbind o parte din apa eliberată de deșeurile organice și oferă fibre utile râmelor. Socotiți 50 % materiale bogate în carbon din totalul a ceea ce adăugați, în bucăți mici de 3–4 cm.

• Hârtie albă, pungi de hârtie, saci kraft — dacă sunt imprimate, preferați cerneala neagră; evitați în schimb pliantele, revistele și alte materiale tipărite cu cerneluri grele sau lac plastifiat, precum și fotografiile imprimate acasă pe toată pagina.
• Carton maro sau alb — cofraje de ouă (chiar și colorate, este cerneală alimentară), tuburi de hârtie igienică și de prosoape de hârtie sau colete cu imprimare ușoară, precum cele de la Cdiscount sau Amazon: lipiciul din carton este de origine vegetală, fără pericol pentru râme.
• Prosoape și batiste de hârtie — cu condiția să nu fie murdare de grăsimi sau de produse sintetice; chiar și folosite în timpul unei răceli, nu pun probleme, trecerea prin intestinul râmei reducând puternic (peste 90 %) bacteriile pe care le pot conține.
• Paie și fân.
• Așchii și rumeguș din lemn netratat — evitați speciile rășinoase (brad, pin, cedru) proaspete sau bogate în sevă: uleiurile lor aromatice pot irita râmele; preferați un lemn nerășinos, bine uscat.
• Așternut vegetal pentru animale mici sau pisici — verificați doar să nu conțină substanțe chimice care absorb mirosurile.
• Frunze moarte și uscate.
• Fibră de cocos, covoraș de cânepă — este același principiu ca al covorașului de umidificare pe care îl prezentăm în fișa noastră Cum să porniți vermicompostorul: odată degradat, poate fi de altfel fărâmițat și socotit ca aport de carbon.
• Substrat bogat în carbon gata de utilizare — amestecul nostru deja pregătit, practic dacă nu aveți timp sau nu aveți la îndemână materiale bogate în carbon.

Ce este mai bine să evitați

Fructe și legume

• Sâmburi mari — nu se degradează. Sâmburii mici și semințele nu au în schimb această problemă: într-un vermicompost atât de bogat, germinează ușor, iar lăstarii tineri care apar sunt apoi devorați de râme încă de la următoarea amestecare săptămânală.
• Coji de cartofi — toxicitatea lor provine din solanină, un glicoalcaloid concentrat în coajă, al cărui conținut variază în funcție de soi, de expunerea la lumină și de stadiul de încolțire a tuberculului. Faceți testul cu una sau două coji: dacă sunt încă intacte după vreo zece zile, râmele nu le vor; dacă au dispărut, puteți continua să le dați fără probleme.
• Coaja groasă și sâmburele de avocado — se descompun foarte lent, cu excepția cazului în care le mărunțiți fin.
• Ceapă, usturoi, eșalotă, frunze și tulpini de rubarbă, semințe de dovleac și de dovlecel — proprietăți vermifuge care deranjează râmele.
• Citrice (lămâie, portocală, clementină, grepfrut...) — acidifică mediul.
• Ananas — acidifică mediul prin fermentare.
• Fructe cu coajă (nuci, alune de pădure, migdale, arahide, caju, fistic, nuci pecan...) precum și coaja și pielița lor — se descompun foarte lent, cu excepția cazului în care le mixați.
• Ciuperci, praz — de evitat mai ales în primele luni, până când colonia de râme este bine instalată și bacteriile bune se dezvoltă; apoi pot fi reintroduse în cantitate mică.

Produse de origine animală

• Carne, pește și fructe de mare — toxice pentru râme; în plus, proteinele animale produc amoniac în timpul descompunerii, ceea ce cauzează mirosuri neplăcute.
• Oase și oase de pește — toxice pentru râme și nu se degradează.
• Produse lactate — toxice pentru râme: grăsimea lor blochează oxigenul și încetinește descompunerea, ca uleiurile (vezi mai jos), în timp ce fermentarea lactozei acidifică rapid mediul și poate slăbi întreaga colonie.
• Ouă întregi, albuș și gălbenuș — degajă mirosuri neplăcute pe măsură ce se descompun (a nu se confunda cu cojile mărunțite, recomandate — vezi mai sus).
• Dejecții de animale — degajă mirosuri neplăcute și pot conține reziduuri de vermifuge. Unii dintre clienții noștri le folosesc cu succes pentru toaletele uscate: râmele de gunoi de grajd, precum Eisenia (chiar specia vermisorilor noștri de compostare), le digeră foarte bine. Nu recomandăm însă acest lucru dacă vermicompostorul se află în interiorul casei, din cauza mirosurilor.

Grăsimi

• Ulei, unt, margarină, maioneză, prăjeli, mâncăruri gătite cu peste 5 % grăsime — toxice pentru râme; lipindu-se de pielea lor, aceste produse împiedică și trecerea aerului prin ea și riscă să le asfixieze.

Alte produse din bucătărie

• Condimente și plante aromatice proaspete — toxice pentru râme în stare proaspătă (după ce au fost folosite la gătit sau în infuzie, vezi mai jos).
• Resturi sărate și cu oțet — prin osmoză, sarea extrage apa prin pielea permeabilă a râmelor și le deshidratează (același mecanism care ucide melcii fără cochilie în aer liber); oțetul, foarte acid, face ca pH-ul să scadă mult sub pragul neutru pe care îl caută râmele (vezi regulatorul nostru de aciditate mai sus).

Cenușă, nisip și lemn

• Cenușă, cărbune — foarte alcalină și caustică, cenușa poate arde literalmente pielea sensibilă a râmelor și poate ridica pH-ul mult peste pragul neutru dorit, opusul problemei de aciditate (vezi regulatorul nostru de aciditate mai sus); în plus, cărbunele pentru grătar conține adesea lianți (amidon, parafină) sau reziduuri de aprinzătoare.
• Nisip — nu aduce nimic râmelor și poate dezechilibra mediul.
• Lemn (bușteni, bucăți brute) — se descompune foarte lent; a nu se confunda cu așchiile și rumegușul, foarte utile ca materiale bogate în carbon (vezi mai sus).

Produse din grădină și din casă

• Iarbă proaspăt cosită, iarbă sau frunze verzi abia tăiate, în cantitate mare — degajă mirosuri neplăcute prin fermentare: după cum am amintit mai sus, râmele mănâncă doar materie deja începută de descompunere, niciodată plante proaspete și vii.
• Tutun, țigări.
• Materiale biodegradabile sau plastic așa-zis compostabil — majoritatea acestor materiale plastice, adesea pe bază de amidon de porumb (precum PLA), au nevoie de o temperatură susținută de aproximativ 58 °C timp de mai multe săptămâni pentru a se descompune cu adevărat. Un vermicompostor casnic nu atinge niciodată aceste temperaturi, dar nici un compostor clasic de grădină, în marea majoritate a cazurilor (de obicei se oprește în jur de 20–30 °C): doar platformele de compostare industrială reușesc acest lucru în mod sigur. Cea mai sigură soluție rămâne să le puneți în pubela de colectare a biodeșeurilor, dacă aceasta este trimisă către acest tip de platformă, mai degrabă decât în vermicompostor sau chiar în compostul din grădină.
• Plastic și produse nebiodegradabile sau sintetice.
• Praf din casă — poate conține reziduuri de produse de curățenie sau sintetice, dar și pietricele, acarieni sau alte mici vietăți care nu au ce căuta în vermicompostor.
• Plante bolnave — sporii, bacteriile și virusurile pot supraviețui vermicompostării, a cărei temperatură nu crește suficient pentru a le neutraliza (spre deosebire de un compost cald, de peste 55 °C); împrăștiind apoi vermicompostul, ați risca să vă recontaminați grădina.
• Așternut folosit de la animale — cel pe bază minerală (argilă, silice) nu se descompune; cel pe bază vegetală devine problematic odată murdărit, din cauza amoniacului din urină și, în special pentru așternutul pisicilor, a parazitului care cauzează toxoplasmoza, pe care temperaturile dintr-un vermicompostor casnic nu reușesc să-l neutralizeze. A nu se confunda cu așternutul vegetal curat și nefolosit, care este dimpotrivă un bun material bogat în carbon (vezi mai sus).
• Deșeuri vegetale din exterior — iarbă cosită, frunze sau buruieni adunate din grădină: pot aduce oaspeți nedoriți (melci fără cochilie, insecte, ouă de dăunători), semințe de buruieni care vor germina, chiar și reziduuri de tratamente dacă zona nu vă aparține; păstrați-le mai degrabă pentru un compost clasic de grădină, mai potrivit pentru acest tip de materie.

Trebuie să așteptați să dispară deșeurile anterioare?

Nu neapărat: cele mai recente deșeuri încep să fie descompuse de bacterii în timp ce râmele se hrănesc cu cele mai vechi, și așa mai departe. Este un proces continuu, mai degrabă decât o succesiune de loturi bine separate — detaliem totuși cum să ajustați ritmul adăugării deșeurilor în fișa noastră Cum să porniți vermicompostorul

Câteva obiceiuri bune la adăugarea deșeurilor

Cel mai important obicei: la fiecare adăugare, amestecați deșeurile în proporție de 50 % deșeuri bogate în azot (coji, resturi din bucătărie...) la 50 % materiale bogate în carbon (carton, hârtie...). Acest echilibru previne mirosurile neplăcute, reglează umiditatea și asigură o descompunere rapidă.

Zațul de cafea este un excelent structurant pentru vermicompost: particulele sale servesc literalmente drept piatră de moară în stomacul râmelor și le ușurează digestia, având totodată un efect pozitiv asupra reproducerii lor. Dacă mărunțiți cojile de ouă pentru regulatorul de aciditate săptămânal (vezi mai sus), lăsați-le mai întâi să se usuce două sau trei zile: se vor fărâmița mult mai ușor și, totodată, aduc calciu, util pentru producerea coconilor.

Pentru a limita efectul acidifiant al unor deșeuri, lăsați citricele să se usuce câteva zile înainte de a le adăuga. Plantele aromatice precum cimbrul, rozmarinul sau lavanda nu trebuie puse ca atare în vermicompostor, dar pot fi adăugate după utilizare — în infuzie sau la gătit —, odată ce majoritatea moleculelor potențial nocive pentru râme au dispărut.

Echilibrul corect carbon/azot și pH-ul

Deșeurile noastre din bucătărie sunt adesea prea bogate în azot în raport cu carbonul: tocmai pentru a compensa acest dezechilibru sunt atât de importante materialele bogate în carbon. Dacă aveți un mijloc de a măsura aciditatea (un tester de pH, de exemplu), rețineți că amestecul trebuie să rămână la un pH neutru, între 7 și 8 — acesta este tot rostul regulatorului de aciditate săptămânal prezentat mai sus.

Adoptați o rutină săptămânală

O dată pe săptămână, obișnuiți-vă să amestecați ușor tava activă — tava de sus, chiar sub capac, cea în care puneți deșeurile proaspete: acest gest simplu permite o bună distribuire a materialelor bogate în carbon (carton) printre cele bogate în azot (coji), aducând totodată oxigen în amestec — un factor-cheie pentru o descompunere mai bună. Profitați de aceeași zi pentru a adăuga regulatorul de aciditate — coji de ouă mărunțite sau RegulaWorm, cu dozele detaliate mai sus —, care, în plus, limitează înmulțirea paraziților și oferă râmelor minerale favorabile activității și reproducerii lor.

Sfatul lui Willy

Amestecați tava activă și adăugați un regulator de aciditate: o rutină săptămânală de două minute care previne majoritatea problemelor de aciditate.

Produse asociate

Substrat din fibre naturale, material carbonos și pornire | Geantă de 10 litri

În saci de 10 și 25 litri

4,94 €

Bloc de fibră de cocos 9L

Substrat fără aditivi pentru grădinărit sau animale, la bucată sau în pachet de 9

2,93 €