Ghid practic

Microorganisme EM

Cuprinsul ghidului

01Înțelegerea EM4▸

EM: definiție, origine, compoziție Cum acționează EM?Cum alegeți produsul EM potrivit Primii pași cu EM: regulile de aur

02Preparare și păstrare2▸

Activarea EM-1: prepararea EM-A Păstrarea EM, diagnosticarea unui EM-A ratat

03Grădină, legume și gazon5▸

EM în grădina de legume: doze și mulci Compost și iarbă fermentată cu EM Un gazon natural cu ajutorul EM Semănături, răsaduri și transplantare cu EM Pulverizarea EM pe frunze cu Previsan S

04Casă și menaj4▸

Curățenie naturală cu EM Clean Alungați mirosurile neplăcute cu EM Fosa septică și toaleta uscată: EM După o inundație: EM și mirosurile

05Animale4▸

EM în grajd, adăpostul vitelor și coteț Furaje fermentate cu EM: cai și animale EM pentru câini, pisici și animale mici Siloz reușit cu EM Silage

06Apă: iazuri și piscine3▸

Întreținerea unui bazin sau iaz cu EM Bile de bokashi pentru iaz EM și piscina: ce se știe

07Pentru a merge mai departe4▸

Ce spune știința despre EM Ceramica EM: ce să credeți despre ea Băuturi, sare, săpun și pastă de dinți EM EM și reglementarea în România și în UE

Ghid practicMicroorganisme EM

Fosa septică, canalizarea, toaleta uscată: ce pot face EM și ce nu

Grădina unei case de la țară, cu capacele de vizitare ale fosei septice în gazon

„Un căpăcel de EM pe lună în toaletă și fosa dumneavoastră septică va funcționa perfect.” Astfel de sfaturi se citesc des, atât pe forumuri, cât și pe unele etichete. Realitatea este mai nuanțată. O fosă bine proiectată nu are nevoie de niciun aditiv și niciun produs nu vă scutește de vidanjare.

Totuși, EM pot fi de oarecare folos în scurgeri și în toaletele uscate, mai ales împotriva mirosurilor. Această fișă face distincția între ce se poate aștepta în mod rezonabil de la ele și ce nu trebuie să le cerem.

Cum funcționează o fosă septică

Secțiune printr-o fosă septică: crustă la suprafață, lichid la mijloc, nămol pe fund, apoi câmpul de infiltrare din grădină

Fosa septică, numită astăzi fosă pentru toate apele uzate, primește toate apele uzate ale locuinței. În bazin, fără aer, conținutul se separă în trei straturi:

jos, nămolul: materiile grele care se depun;
la mijloc, apa, parțial limpezită, care pleacă spre câmpul de infiltrare sau spre filtru;
la suprafață, crusta: grăsimi și materii plutitoare.

Bacteriile prezente în mod natural în apele uzate descompun o parte din nămol și produc gaze, evacuate printr-o ventilație care iese deasupra acoperișului. Însă o parte din materii nu se descompune: nămolul se acumulează inevitabil. De aceea, vidanjarea este obligatorie atunci când nămolul atinge 50 % din volumul util al fosei, adică în medie la fiecare patru ani, în funcție de mărimea fosei și de numărul de locuitori.

Știați că?
Apele uzate ale unei singure persoane conțin în fiecare zi miliarde de microorganisme. Fosei nu îi lipsesc niciodată: se însămânțează singură, încă din primele zile de utilizare și după fiecare vidanjare.

Aditivii biologici: ce spun studiile

Probe de ape uzate analizate în laborator

Piața „activatorilor” pentru fose este veche și înfloritoare. Cu toate acestea, testele independente efectuate asupra acestor produse, fie că sunt pe bază de bacterii, enzime sau drojdii, nu au arătat un beneficiu durabil asupra funcționării unei fose. Într-o lungă serie de teste pe latrine, niciunul dintre cei douăzeci de aditivi testați în laborator nu a accelerat semnificativ degradarea nămolului, iar pe teren, fosele tratate nu s-au umplut mai încet decât cele care primeau doar apă. Principalele motive sunt cunoscute:

cantitatea de bacterii adăugată este neglijabilă în comparație cu cea care sosește în mod natural în fiecare zi odată cu apele uzate;
apele uzate sunt deja bogate în nutrienți: nu este nevoie să „hrăniți” flora;
flora se refacere singură în câteva zile după o vidanjare sau după folosirea ocazională a unui produs de curățenie puternic;
unii aditivi, accelerând descompunerea, pot chiar să readucă nămolul în suspensie, care pleacă apoi și colmatează câmpul de infiltrare.

O precizare onestă: majoritatea acestor studii s-au referit la alți aditivi din comerț. Un test australian de la începutul anilor 2000 a testat însă EM, într-o stație de epurare și în mai multe fose septice: nu a găsit niciun beneficiu clar nici asupra volumului de nămol, nici asupra materiilor în suspensie evacuate din fose. Niciun test independent nu arată că EM amână o vidanjare. Fișa noastră Ce spune știința despre EM plasează aceste rezultate în ansamblul cunoștințelor actuale.

De reținut
O fosă bine dimensionată, bine ventilată și vidanjată la timp nu are nevoie de niciun aditiv. Niciun produs, inclusiv EM, nu înlocuiește vidanjarea.

Ce pot face EM, în mod rezonabil

În scurgerile locuinței

Să turnați restul diluțiilor de EM Clean în chiuvetă, în duș sau în toaletă, așa cum sugerează producătorul, nu prezintă niciun pericol pentru fosă și poate ajuta la limitarea mirosurilor din sifoane. Cantitățile sunt minime și foarte diluate. De altfel, o sinteză independentă despre agenții de curățare microbieni a apreciat aceste produse ca fiind mai utile pentru întreținerea sifoanelor și a scurgerilor decât pentru curățenia obișnuită. Diluțiile sunt detaliate în fișa noastră Curățenie naturală cu EM Clean.

Ce nu trebuie să le cerem

Să desfunde o conductă: un blocaj se tratează mai întâi mecanic, cu o ventuză, cu o spirală de desfundat sau demontând sifonul. Produsele biologice acționează prea lent pentru așa ceva.
Să elimine un miros din jurul fosei: un miros lângă bazin, lângă căminul de vizitare sau în grădină este semnul unei disfuncții. Verificați ventilația, capacele și nivelul nămolului și apelați la serviciul de salubrizare sau la un specialist.
Să rărească vidanjările: doar măsurarea nivelului nămolului stabilește momentul vidanjării.

Dacă aveți o microstație sau un sistem compact de epurare, citiți ghidul de utilizare. Unii producători exclud produsele prea acide sau prea bazice. Deoarece EM concentrate sunt acide, turnați acolo doar diluții, niciodată produs pur din bidon.

Sfatul lui Emy
Nu turnați niciodată grăsime de gătit în chiuvetă. Lăsați-o să se închege în tigaie, ștergeți-o cu un prosop de hârtie și aruncați-l la gunoi: este cel mai eficient gest pentru a vă proteja canalizarea și fosa.

Îngrijirea fosei, zi de zi

Nu aruncați nimic altceva decât hârtie igienică în WC: șervețelele umede, produsele de igienă intimă, bețișoarele de urechi, medicamentele și produsele chimice (solvenți, vopsele, uleiuri) sunt interzise.
Folosiți cu moderație produsele de curățenie puternice: înălbitor, soluții de desfundat, anticalcar. O utilizare ocazională nu pune probleme; o utilizare masivă și zilnică, da.
Repartizați spălatul rufelor pe parcursul săptămânii, în loc să puneți mai multe mașini în aceeași zi.
Verificați periodic nivelul nămolului și păstrați documentele care atestă vidanjarea. În Franța, instalația este controlată periodic de serviciul public pentru canalizare necolectivă al comunei dumneavoastră.

Toaleta uscată: rumeguș, EM sau fermentare?

Toaleta uscată clasică, cu rumeguș

Într-o toaletă uscată cu găleată, fiecare utilizare se acoperă cu o mână bună de rumeguș, așchii sau material tocat uscat. Aceste materiale bogate în carbon absorb umiditatea și limitează mirosurile. Bine întreținută, o toaletă uscată miroase puțin. Dacă miroase puternic, aproape întotdeauna înseamnă că lipsește materialul uscat, că găleata este prea plină sau că urina stagnează.

Urina este, de fapt, principala sursă de miros: amestecată cu materiile fecale, se transformă rapid în amoniac. Toaletele cu separarea urinei, care o colectează separat, miros mult mai puțin.

Ce pot aduce EM

Toaletă uscată din lemn, cu găleata de rumeguș și EM Clean

O pulverizare ușoară de EM în găleată, pe rumeguș, sau de EM Clean dezodorizant pe colac și în jurul găleții poate ajuta la limitarea mirosurilor, în completarea unei cantități suficiente de material uscat. Pentru întreținerea găleții și a vasului, este potrivită o diluție de EM Clean pentru curățare universală.

Trebuie totuși să știți ce arată cercetările efectuate asupra toaletelor cu fermentare lactică, în care se urmărește fermentarea materiilor într-o găleată închisă, cam ca la bokashi:

fără o sursă de zahăr, EM adăugate singure nu au redus nici aciditatea, nici mirosurile;
cu melasă, fermentarea a avut loc, dar fermenții lactici obișnuiți au obținut rezultate cel puțin la fel de bune ca EM, iar cercetătorii au folosit ca ferment chiar și simplă zeamă de varză murată;
când urina era amestecată cu materiile, mediul devenea, dimpotrivă, alcalin, iar mirosul puternic;
adăugarea de cărbune de lemn a atenuat, în schimb, mirosul acru al fermentării.

Aceste sisteme rămân experimentale și necesită o adevărată pricepere. Principiul fermentării și condițiile reușitei ei sunt explicate în fișa noastră Cum acționează EM.

Și apoi?

Indiferent de sistem, conținutul unei toalete uscate trebuie compostat separat, timp îndelungat și în condiții bune, înainte de orice utilizare. Nici rumegușul, nici EM, nici fermentarea nu îl fac utilizabil direct în grădina de legume. Dacă practicați deja bokashi în bucătărie, păstrați cu grijă cele două circuite separate: găleata de bokashi din ghidul nostru despre bokashi este rezervată deșeurilor alimentare.

Pe scurt

O fosă septică funcționează singură, datorită bacteriilor aduse zilnic de apele uzate: aditivii, biologici sau nu, nu au arătat un beneficiu durabil și nimic nu înlocuiește vidanjarea la 50 % nămol. Să turnați resturile de diluții de EM Clean în scurgeri nu prezintă riscuri și poate limita mirosurile din sifoane, dar un miros lângă fosă semnalează o problemă care trebuie verificată. În toaletele uscate, materialul uscat și separarea urinei fac cea mai mare parte a treburii; EM sunt doar un complement, iar fermentarea are efect numai cu o sursă de zahăr.