Incredibila istorie a vermicompostării
De la „intestinele Pământului” la locuințele noastre!
Istoria vermicompostării începe cu foarte mult timp în urmă, cu mult înainte de inventarea coșurilor de gunoi și a camioanelor de colectare a deșeurilor. Dintotdeauna, natura și-a reciclat deșeurile datorită unor actori discreți, dar esențiali: râmele. Rolul lor este atât de fundamental, încât filozofii și savanții l-au înțeles cu mult înaintea noastră.
AntichitateAristotel și „intestinele Pământului”
Secolul al XIX-leaDarwin devine pasionat de râme
Anii 1980Avântul vermiculturii
Sfârșitul secolului al XX-leaDeclin: incineratoare și îngrășăminte chimice
AstăziO revenire în forță în întreaga lumeÎn Antichitate, filozoful grec Aristotel observa cu atenție natura. El le-a dat râmelor o poreclă pe cât de surprinzătoare, pe atât de potrivită: le numea „intestinele Pământului”. Prin această imagine, explica faptul că solul, asemenea unui organism viu, avea nevoie de râme pentru a digera materia organică și a rămâne fertil.
Secole mai târziu, în secolul al XIX-lea, celebrul om de știință Charles Darwin — cunoscut pentru teoria sa despre evoluția speciilor — s-a pasionat de aceste mici creaturi. Și-a dedicat chiar ultima carte a vieții sale râmelor, intitulată Formarea humusului prin acțiunea râmelor. În opinia sa, nicio altă creatură nu a jucat un rol atât de important în istoria vieții pe Pământ.
Multă vreme, compostarea a fost o practică naturală și zilnică. Înainte de apariția colectării deșeurilor, resturile din bucătărie erau pur și simplu puse în fundul grădinii. Pe atunci, încă nu se făcea distincția între diferitele tipuri de râme: cele care lucrează solul în profunzime și cele care se hrănesc cu deșeuri organice la suprafață.
Abia în anii 1980 creșterea râmelor, numită vermicultură, cunoaște un adevărat entuziasm. Această practică este prezentată atunci ca fiind ecologică, rentabilă și ușor de pus în aplicare. Numeroase persoane se lansează cu entuziasm în această aventură.
Însă, după acest entuziasm, vermicompostarea cade treptat în uitare. Orașele preferă construirea de incineratoare pentru arderea deșeurilor. Agricultura intensivă se dezvoltă, folosind masiv îngrășăminte chimice și erbicide, ceea ce face ca râmele să dispară din numeroase soluri. La rândul lor, cetățenii nu sunt încă sensibilizați cu privire la sortarea deșeurilor: este epoca în care „totul ajunge la gunoi”.
De câțiva ani încoace, situația s-a schimbat profund. În fața încălzirii globale și a provocărilor de mediu, mentalitățile evoluează. Vermicompostarea revine în forță, deoarece oferă o soluție simplă, locală și eficientă. Fiecare kilogram de deșeuri mâncat de râme înseamnă un kilogram mai puțin de transportat, de ars și de poluat.
Reciclarea acasă: vermicompostarea în zilele noastre
Această tehnică este folosită astăzi în întreaga lume pentru a înlocui îngrășămintele chimice. În Cuba, centrele de vermicompostare au produs peste un milion de tone de îngrășământ natural încă din 2003. În India, aproape 200 000 de fermieri au adoptat această metodă. De acum înainte, această poveste incredibilă continuă datorită dumneavoastră: milioane de gospodării își transformă deșeurile organice într-o resursă prețioasă, acasă, cu ajutorul unui compostor… și mai ales al unui vermicompostor.
