Dăunătorii din vermicompostor: cum îi recunoașteți și cum scăpați de ei

Spre deosebire de vietățile pe care le prezentăm în fișa noastră Ceilalți locuitori ai vermicompostorului, anumite organisme necesită o intervenție reală din partea dumneavoastră. Vestea bună: cele mai multe au aceeași cauză — un exces de aciditate sau de umiditate — și se rezolvă, așadar, cu aceiași pași simpli.

Musculițele, cel mai frecvent dăunător

Este, de departe, cea mai des întâlnită problemă în vermicompostare. Mai întâi trebuie înțeles un lucru: musculițele nu apar pentru că aveți un vermicompostor. Ele se învârt deja în jurul coșurilor cu fructe proaspete sau al plantelor de interior — doar dacă vermicompostorul devine primitor pentru ele (un mediu prea acid sau prea umed) aleg să îl colonizeze. Respectarea echilibrului aciditate/umiditate rămâne, deci, cea mai bună prevenție.

De îndată ce vreo zece musculițe încep să iasă din vermicompostor, treceți la acțiune în loc să așteptați ca situația să se agraveze:

• Oprirea hrănirii: în tava activă, adăugați 2–3 linguri de RegulaWorm sau de coji de ouă măcinate, apoi acoperiți toată suprafața cu un strat consistent de carton tăiat în bucăți mici, gros de 2–3 cm — acesta formează o adevărată barieră împotriva musculițelor. Nu mai atingeți această tavă timp de 2–3 săptămâni;
• Capcană de casă: într-un bol mic, turnați oțet de mere și o picătură de detergent de vase. Musculițele sunt atrase de oțet, apoi rămân prinse din cauza vâscozității detergentului;
• Repelent preventiv: ungeți puțin săpun negru pe pereții exteriori ai vermicompostorului, ca să nu mai roiască în jurul lui.

Sfatul lui Willy

Dacă vermicompostorul se află afară sau dacă vara o permite, lăsați capacul deschis timp de 2–3 zile, chiar și noaptea, pentru ca cât mai multe musculițe adulte să poată ieși, apoi aplicați soluția cu bariera de carton pentru a împiedica revenirea lor.

Larvele de muscă-soldat, niște verișoare mai bătătoare la ochi

În aceleași condiții ca musculițele — resturi proaspete descoperite, mediu prea acid sau prea umed —, pot apărea și larve de muscă-soldat: mai mari (până la 2 cm), cenușii și mult mai vizibile decât larvele de musculițe. Nu vă îngrijorați, ele nu atacă vermisorii, dar le pot face concurență, devorând rapid cantități mari de resturi. Fiind destul de mari, se îndepărtează ușor cu mâna; aplicați apoi aceiași pași ca pentru musculițe (carton, pauză de hrănire) pentru a evita revenirea lor.

Furnicile, un semnal invers: prea uscat, nu prea umed

Este situația inversă față de toți vizitatorii de mai sus: furnicile în vermicompostor, amplasat de cele mai multe ori afară, semnalează în general un mediu devenit prea uscat, nu prea umed, deoarece furnicile sunt atrase de hrana dulce și caută umiditate. Soluția este pur fizică și nu necesită niciun produs: puneți un mic recipient cu apă sub fiecare picior al vermicompostorului sau ungeți picioarele cu vaselină — furnicile nu vor mai putea ajunge la el. În interior, problema rămâne rară.

Păianjenii mici roșii sau negri, de nu confundat cu acarienii obișnuiți

Poate că îi numiți păianjeni, dar în realitate este vorba de acarieni, de culoare roșie sau neagră în funcție de specie — nicio legătură cu acarienii inofensivi din fișa noastră despre vietățile utile. Aceștia pot acoperi literalmente hrana atunci când mediul este prea umed sau prea acid, până într-acolo încât vermisorii refuză să mănânce. Dacă observați o concentrație neobișnuită, îndepărtați hrana infestată și lăsați capacul deschis câteva zile pentru a usca așternutul: de obicei, acest lucru este suficient pentru ca ei să dispară.

Prădătorii mai rari: centipedele și planariile

Doi vizitatori ocazionali atacă, în schimb, direct vermisorii — dar rămân rari într-un vermicompostor bine întreținut. Centipedul, plat și cu o pereche de picioare pe segment (a nu se confunda cu miriapodul inofensiv, vedeți fișa noastră despre vietățile utile), este un prădător pe care este suficient să îl îndepărtați cu mâna dacă dați peste unul. Planariile prădătoare, viermi plați care își digeră prada prin piele, sunt și mai rare: dacă observați una, este mai bine să o îndepărtați manual cât mai repede, în loc să așteptați să se înmulțească.

Melcii, limacșii sau rozătoarele mici ajung, în schimb, rareori la un vermicompostor pornit cu un așternut din hârtie sau carton mărunțit — ei sunt mult mai atrași de o grămadă clasică de compost din exterior. Dacă totuși dați peste ei, este suficient să îi îndepărtați cu mâna; în cazul rozătoarelor în special, cel mai bun reflex preventiv rămâne să nu puneți niciodată carne sau oase în vermicompostor (vedeți fișa noastră Dieta râmelor), ceea ce este, oricum, regula de bază.

Pe scurt

Marea majoritate a dăunătorilor din vermicompostor se rezolvă cu două reflexe opuse, dar complementare: reechilibrarea acidității și uscarea mediului cu carton atunci când există prea multă umiditate (musculițe, larve de muscă-soldat, acarieni roșii) sau, dimpotrivă, limitarea accesului printr-o barieră fizică atunci când problema vine dintr-un mediu prea uscat (furnici). Fiți atenți la vermicompostorul dumneavoastră, acționați de la primele semne, iar acești vizitatori nedoriți vor rămâne excepția, nu regula.

Produse asociate

Set de 3 unelte pentru grădinărit

Răzuitor, lopățică și lopățică zimțată

20,06 €

Puşculiţă Willy viermele

Mascota pentru cei mici și mari, în format de 73 cm lungime!

15,03 €

Pulverizator 70 cL, umplere ușoară

Duza din cupru detașabilă, previne înfundările

4,54 €

Cel mai vândut

Pachet cu 5 accesorii indispensabile | Pătrat

Alegerea formei covorului: Pătrat, Rotund, Dreptunghiular sau Oval

19,07 €